2 fulgi calatori

Erau 2 fulgi pribegi in lume, nascuti din albastrul inghetat al unei zi de iarna, pierduti parca in jocul lor haotic. Pluteau incet spre repaus, nu le pasa de crivatul ce-i purta in toate directiile ... erau nascuti pentru a zbura ... faceau lucrul acesta ca si cum toata viata s-ar fi pregatit sa il faca.
Si uite-i cum se joaca ... uneori se pierd prin multimea de semeni, alteori se regasesc si parca se saruta. Par fericiti de rolul lor, un rol ce-l juca cu atata maiestrie, pe scena vietii lor. Parca nu le pasa de nimic ... ei doar vor sa pluteasca.
Odata unul dintre ei a interbat:

"Ce rost are sa visam sau sa plutim ? ... orium sfarsim prin a ne lovi de pamantul rece si negru. Si-apoi cui ii pasa ... cui ii pasa ca plutesc sau cad?"

O clipa i-am vazut oprinduse in loc, parca pierduti in sensul celor spuse ... nu mai stiau ce sa creada si ce e de facut. Atunci de-odata i-am vazut imprastiindu-se facand un lung ocol din drumul lor, iar cand s-au regsit, el ii raspunse:

"Ce farmec am mai avea, daca n-am sti sa plutim. Am asteptat atata timp ... sa putem sa zburdam in voie, sa putem sa plutim, sa lasam crivatul sa ne invete noi pasi din dansul nostru. Iti mai aduci aminte ... inainte, cand imi sopteai, ca ti-ai da viata pentru fericire, pentru o mica minune sau pentru o implinire. Nu asta e oare ceea ce ne-am dorit, nu e oare acesta visul implinit. De ce sa cauti raspunsuri cand nu vrei sa le sti, de ce privesti inapoi cand noi plutim in fata ... ce sens ar mai avea trecutul, atata drum, atatea lucruri minunte, atata fericire a clipelor trecute.
Lasa-te purtata de valul fericirii, prinde-ma de mana si pluteste, sa lasam vantul rece sa ne invete cum sa fim mai buni si la ce sa visam. Promit c-o sa zburam impreuna ... s-acolo jos, vom fi tot impreuna."

Si impreuna cei doi flulgi isi urmeaza dansul lor haotic... Se joaca iara cu tot ce-i inconjoara; un vant ii urca sus si altul ii coboara. Chiar daca pare usor, eu cred c-au inteles, ca acuma-s numai ei ... si trebuie sa-nvete cum se zboara-n 2.