2 fulgi calatori

Erau 2 fulgi pribegi in lume, nascuti din albastrul inghetat al unei zi de iarna, pierduti parca in jocul lor haotic. Pluteau incet spre repaus, nu le pasa de crivatul ce-i purta in toate directiile ... erau nascuti pentru a zbura ... faceau lucrul acesta ca si cum toata viata s-ar fi pregatit sa il faca.
Si uite-i cum se joaca ... uneori se pierd prin multimea de semeni, alteori se regasesc si parca se saruta. Par fericiti de rolul lor, un rol ce-l juca cu atata maiestrie, pe scena vietii lor. Parca nu le pasa de nimic ... ei doar vor sa pluteasca.
Odata unul dintre ei a interbat:

"Ce rost are sa visam sau sa plutim ? ... orium sfarsim prin a ne lovi de pamantul rece si negru. Si-apoi cui ii pasa ... cui ii pasa ca plutesc sau cad?"

O clipa i-am vazut oprinduse in loc, parca pierduti in sensul celor spuse ... nu mai stiau ce sa creada si ce e de facut. Atunci de-odata i-am vazut imprastiindu-se facand un lung ocol din drumul lor, iar cand s-au regsit, el ii raspunse:

"Ce farmec am mai avea, daca n-am sti sa plutim. Am asteptat atata timp ... sa putem sa zburdam in voie, sa putem sa plutim, sa lasam crivatul sa ne invete noi pasi din dansul nostru. Iti mai aduci aminte ... inainte, cand imi sopteai, ca ti-ai da viata pentru fericire, pentru o mica minune sau pentru o implinire. Nu asta e oare ceea ce ne-am dorit, nu e oare acesta visul implinit. De ce sa cauti raspunsuri cand nu vrei sa le sti, de ce privesti inapoi cand noi plutim in fata ... ce sens ar mai avea trecutul, atata drum, atatea lucruri minunte, atata fericire a clipelor trecute.
Lasa-te purtata de valul fericirii, prinde-ma de mana si pluteste, sa lasam vantul rece sa ne invete cum sa fim mai buni si la ce sa visam. Promit c-o sa zburam impreuna ... s-acolo jos, vom fi tot impreuna."

Si impreuna cei doi flulgi isi urmeaza dansul lor haotic... Se joaca iara cu tot ce-i inconjoara; un vant ii urca sus si altul ii coboara. Chiar daca pare usor, eu cred c-au inteles, ca acuma-s numai ei ... si trebuie sa-nvete cum se zboara-n 2.

Bright side of life

Adult sau robot

Ce ciudat ... maturitatea uneori te transforma intr-un robot. Faci aceleasi lucruri, mananci aceeasi mancare, dormi acelas somn ... ne pierdem in viata monotona a senectutii ...
Si .. totusi suntem adulti tineri ... inauntru nostru oprim zeci de lucruri care am dori sa le facem ... Ce placut e atunci cand rabufnim in libertate ... cand traim acele zile in care nimic nu ne mai intereseaza ... departe de monotonie, departe de cotidian. Atunci, cu totii suntem niste copii ... ne bucuram atat de inocent de acele clipe nebune si visam la ele de pe scaunele tari din birouri.

Cu cat inaintam in viata cu atat devenim mai mecanici ... de fapt, poate constiinta lucrurilor intelese ne face adesea sa alegem calea cea considerata sigura ... fara a mai avea senzatia esecului ... Da, esecul este foarte important ... ganditi-va cum ar fi o lume in care nimeni nu greseste ... in ce-ar mai consta fericirea ... cum am mai simti-o. De fapt fericirea e diferenta dintre reusita si esec iar esecul este condimentul care da savoare succesului, este sansa de a incerca din nou si de a te bucura de reusita

Adesea cel mai important lucru din viata ta e cel pentru care ai luptat sa il ai ... lucrurile care le castigi fara sa lupti sunt lucrurile la care ai fi dispus oricand sa renunti. Fie ca ne referim la dragoste, job sau bunuri materiale, apreciem mult mai mult ceea ce am reusit sa dobandim prin forte proprii ...

Oricum ... viata e mai dulce cand te joci cu ea ... cand intelegi ca jocul esec-reusita e doar un pas catre fericire ...

Cum zicea Dostoievski ... "Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti."

Asa ca ... de ce robot ... cand poti schimba in orice zi cate ceva ... chiar daca nu reusesti ... macar sti si te bucuri ca nu esti un robot al societatii.

Ce zici ... maine iti iei hainele pe dos ... nu de alta, dar sa mai schimbi ceva ...

you're blowin' in the wind

Kate Perry - Hot 'n' cold

Uneori ... pe aripi de vant

Am senzatia uneori ca viata seamana cu un miracol ... un miracol al existentei mele ... e mai frumoasa decat mi-am putut imagina. Am visat mult sa ajung ceea ce sunt, si odata ajuns acolo ... nu am incetat nici o clipa sa visez. As visa la apogeul existentei mele ... dar nu mai sunt atat de copil cum eram odata ... am inteles ca apogeul e relativ iar abisul poate fi absolut.
Intr-o lume a paradoxurilor cotidiene, e imposibil sa nu cazi (sau macar sa te impiedici impins de o suflare rece de vant) ... important e sa sti sa te ridici. Poate uneori aveam senzatia ca totul merge aiurea, ca nu pot controla nici cea mai mica variabila a existentei mele ... insa cred ca aceast lucru ma determinat cel mai mult.

“De cate fleacuri a depins viata mea! Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri. E forma lui de perversiune.” - Octavian Paler

Traim uneori cu senzatia ca ne putem controla destinul si uitam de acele amanunte banale care zboare pe langa noi, pierduti fiind in euforia clipelor de glorie sau in agonia viselor pierdute.
Am observat ca adesea ... aceste lucruri banale care ne scapa revin paradoxal atunci cand totul pare a fi perfect sau atunci cand totul pare imposibil, creeand astfel o deviatie (uneori in bine ... alteori in rau)
Nu stiu daca mi-ar placea o lume in care as avea puterea de a controla toate amanuntele propriului destin. Nu stiu daca m-as descurca, chiar daca mereu as fi sigur ca iau cele mai bune decizii, ghidat fiind de faptul ca as cunoaste toate amanuntele. Insa stiu cu siguranta ca viata n-ar mai avea gust ... nu as avea de ce sa ma mai bucur ... nu as mai sti ce-nseamna norocul sau esecul. De fapt eu cred ca norocul se manifesta atunci cand ii dai mai multe sanse iar efectul ... adesea poate fi considerat o minune

“Viata este un miracol ticalos de scurt.” - Octavian Paler.
.

Rasarit in sfere preeminente

In viata uneori lucrurile iau o intorsatura foarte placuta.
Nu am ajuns unde mi-am dorit din totdeauna sa fiu (dar nu e niciodata prea tarziu) dar stiu cu siguranta ca am ajuns ceea ce mi-am dorit. Daca m-as intoarce in trecut si i-as spune acelui pusti Florin (care era pus tot timpul pe nebunii si care era greu "scos din pepeni") ca nu am ajuns acolo unde a visat dar am ajuns ceea ce isi doreste ... ar fi tare mandru.
De ce "sfere preeminente" ... pentru ca in mediul academic in care am pasit in urma cu 4 ani a inceput sa rasara si soarele.

Blowing God imagination

Ca tot vorbeam de cat de greu e multora sa isi imagineze o lume ... mi-am adus aminte ca citeam odata pe blogul lui Cabral un sondaj al acestuia cu privire la ce ar considera lumea ca e Dumnezeu ... Voi ce parere ati avea

a) Dumnezeu este Dumnezeu.
b) Dumnezeu este prietenul imaginar al adultilor.
c) Dumnezeu este prezent in tot, intruchiparile sale sunt pretutindeni, El ne trece de-a lungul vietii printr-o sita si la sfarsit ne cerne pe cei buni de cei rai.
d) Dumnezeu este imaginea din subconstientul nostru la care chiar si ateii in momente grele se roaga.

Astept comentariile voastre

1 decebrie prafuit

Am senzatia ca am trait cel mai sec 1 decembrie ... nu stiu, poate e de la mine sau poate e de la cei din jur ... dar stiu cu sigurata ca spiritul sarbatorii nu l-am simtit.
Ce aiurea e ca noi, romanii, nu apreciem sarbatorile ... nici macar pe ale noastre ... asa ca ce sa mai zic de cele importate (Valentine's day, Halloween, etc.)

Hai sa povestim de 1 decebrie ... ca un omagiu adus acestei zile ...

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan


Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea "teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român
Document păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie.

Blowing imagination

Vârtej de imaginatie ... asta a ajuns gandirea omului modern ...
Cum sa puteti crea vise daca v-ati pierdut imaginatie in praful cotidianului.
Uitam sa ne imaginam o alta lume de teama realitatii ... insa odata cu asta nu mai stim sa creem lumea din imaginatia noastra. Cine-ndrazneste sa redecoreze prezentul, chiar daca totul e numai in mintea lui, e renegat de asa zisii realisti ... Uitati ca lumea a fost creata de oameni care si-au imaginat-o altfel.

Nu ne mai putem imagina o "Ileana Consanzeana" si un "Fat Frumos pe un cal alb" ... am uitat sa creem realitati imaginare ... vise izvorate din dorinta intriseca de a-ti traii propria lume.

Atatea povesti care ne-au bucurat copilaria ... atatia eroi ai tineretii noastre se pierd in viscolul senectutii. Nu stim sa mai dam sens imaginatiei ... Decadem in ispita robotilor rurali, singurul lucru care ni-l mai putem imagina este ceasul care ticaie pe birou si timpul care trece ... in fiecare zi aceiasi pasi catre birou, in fiecare zi aceleasi umbre catre nicaieri.

Oare cum ne imaginam cand eram mici ... oare cate lucruri imaginare ne-au dat speranta de-a zburda prin viata ... ca un titirez ce-si urma traiectoria.
Ne lovim de pereti si cadem in abisul uitarii.

Imaginatia ... pare a deveni un lux ce nu ti-l poti permite cand nasul ti-e prea sus

Poza Olf

Iupiii .. l-am convins pe Florin sa imi faca o poza ... i-am zis ca nu ma pot prezenta asa in fata lumii ... ca trebuie sa ma vada lumea ... si mi-a facut ... uitati ..

Fericirea - iluzoriu sau efemeritate

"Fericirea-i un lucru marunt ... e o aripa care vibreaza" Tapinarii

Uneori stau si ma intreb ce a ajuns sa fie fericirea ... un zbor pierdut catre un vis efemer. Nu pot spune ca sunt fericit pentru ca nu mai inteleg ce este fericire.
Credeam ca fericirea e atunci cand zici "ce fericit as fi daca ..." si acel daca se indeplineste ... iar daca e asa :) .. atunci sunt cel mai fericit om (dupa parerea mea)
Dar daca fericirea este ... lucrul acela care nu se atinge niciodata, dar in cautarea caruia merita sa alergit toata viata ... atunci ...

Olf va saluta

Salutare prieteni

Eu sunt Olf ....
Eu sunt un perosanaj imaginar (asa imi zice Florin, nu stiu ce inseamna ...); am un anisor dar el zice ca sunt destul de mare si ca gandesc mai mult decat o fac altii. Nu stiu ce vrea sa zica Florin cu asta, dar mereu imi insiruie zeci de oameni .... zice ca "eu macar gandesc" ... si ma bucur ca el crede asta.

Eu sunt "un vis cald dintro seara de iarna, un licar de speranta ce exalteaza disjunctii" ... nu prea inteleg eu ce inseamna dar asa mi-a zis prima data ... dar nu m-am lasat mai prejos si i-am zi ca "elucubreaza ca o adiere de iarna" ... si a inceput sa rada de mine ... invat repede dar a zis ca nu prea le am cu intelesul ... dar eu cred ca el nu a inteles. Daca ar fi blocu meu (sau blogul ... ca nu am inteles cum i-a zis) as putea scrie ca eu cred ca sunt mai destept ca el ... dar tin prea mult la el...

Imi place mult sa ma joc, sa rad, sa fiu rasfatat si fiu centrul atentiei. Ah ... odata Florin mi-a zis "nu te mai crede buricul pamantului" ... si m-am suparat, a fost prima data cand nu am mai vorbit cu el o zi intreaga ... dar mi-a trecut .. il inteleg si pe el ... e tot timpul ocupat si tot timpul are zeci de ganduri in cap.

O sa va arat si o poza cu mine ... dar mi-a zis sa astept ... poate o sa reusesc eu sa fac una si o sa v-o arat ...

Acum va las ... ma duc la joaca ... azi mi-a zis ca are un joc surpriza pentru mie ... mie imi plac surprizele

Va salut
Olfi

Cu ochii deschisi pe strada

Ai deschis vre-odata ochii pe strada; ai vazut ce e in jurul tau ?
Sunt oameni tristi, oameni care sufera. Te uiti la fetele lor plecate in pamant, parca intorsi de la o lupta pe care au pierdut-o. Povare vietii de zi cu zi ii ingenunchiaza.
Traiesc intr-o zona in care oamenilor cred ca le place sa sufere, ei chiar vor asta ... vor sa fie tristi pe strada ca sa le arate la altii ca ei sufera cel mai mult. Tind sa cred ca unii iau mot a mot citatul "capul ce se pleaca sabia nu-l taie" ... oare de ce le e lor frica sa ridice privirea ... sunt lasi ... nu pot sa priveasca viata in fata. Sa priveasca in ochii viitorul sa il inteleaga si sa il creeze asa cum vor.
... un lucru haios ce imi trece acum prin minte ... inainte eram o tara de "stelisti" acum am devenit o tara de "caini" .... mergem cu capul in pamant, cersim mila la fiecare vorba, lingem si in ... patronul si stam si ne jelim in fata la toti ca ne e greu sa mergem in 4 labe.
Unii au cantat de 19 ani "Desteapta-te romane!" si tot 'dorm pe ei'. Daca nu erau strainii sa ne invete sa luptam pentru drepturile noastre cred ca si acum eram comunisti, pentru ca uni nu stiu sa se respecte, unii nu au nimic de spus ... decat "ce greu e".
Invatatoarea mea mi-a zis odata "Nu exista NU POT exista NU VREAU SA POT" ... si asa e, asta ma ghidat mult in viata, m-a facut sa privesc prezentul in fata si sa ma agat de viitor, sa nu o ia inaintea mea. "Nu te opri pentru ca te depasesc cei care merg mai departe". E normal sa dai in viata si peste greutati, ca altfel nu ai sti cum iti e cand iti este bine, dar nici sa nu te lasi prada tristetilor.

Merg cu autobuzul, daca ati sti ce fete au majoritatea ... uneori dimineata ma fac sa ma simt aiurea, ca vad cat sunt de prosti ca nu se bucura de tot ce au. Sa nu mai zic ce fete au la amiaza, cand se intorc de la munca ... zici ca a picat cerul pe ei ... Si se intreaba de ce nu castiga in viata, pai de-asta ... daca ei nu zambesc, atunci cum sa le sambeasca sansa.

Ce mai vezi pe strada, se ce ma doare cel mai tare, sunt parintii denaturati ... niste mizerii pe sufletul unui biet copil. Pe astia i-as castra, pe cuvantul meu, daca nu stiu sa creasca un copil de ce il mai fac, de ce isi bat joc de un suflet atat de inocent. Daca l-au facut din iubire atunci sa se gandeasca la asta de fiecare data cand isi bat joc de el, sa se gandeasca el reprezinta tot ce a fost (sau este) mai curat in viata lor.
Vezi la stiri parinti care au fost batuti de copii lor, sau mai sti ce le-a facut. Astea sunt roadele existentei lor in viata copilului, un copil care acum nu e decat un neg pe fata pamantului, o matraguna in gatul parintilor.

Dar ... sti ce ... ce ma tot agit eu ...
Daca is prosti isi merita soarta, durerea e atunci cand ai tu probleme cu ei, dar uneori cea mai dulce fericire e cea pentru care lupti tu.

Asa ca eu o sa continui sa zambesc ... ce poti pierde cand zambesti ... (stiu ce poti castiga ... poti castiga tot ce ai fi pierdut daca ai fi trist).

GANDESTE POZITIV ... si ai sa vezi cum totul prinde culoare ... crede-ma , iti garantez ...

Schimbare

Un om se schimba cand isi da seama ca nu e suficient de bun

- da, se schimba ... oricat ar zice el "Nu ma schimb pentru nimeni si nimic in lume" nu e asa. Intr-o buna zi se va schimba va deveni ceva mai bun sau ceva mai rau. Totul e relativ, se schimba in functie de stelele care ii graviteaza in jurul universului interior.
Poate lupta o viata intreaga sa fie ceva, iar o senzatie de neimplinire, esec sau gandul ca nu e suficient de bun, il face sa distruga sub pasii lui fiecare castel de caracter.
Poate lupta o zi din viata sa fie nimic iar la sclipirea unei raze de iubire sa aprinda flacare unui om asa cum nici nu ar di indraznit sa se viseze, un om intre oameni.

- orice ai face, te schimbi, ramane ca tu sa alegi in ce.

- odata ce ti-ai dat seama ca ai devenit un nimic datorita schimbarii, inseamna ca ai pornit pe drumul oilor, esti pe langa, si urmezi turma de netonti care incepe sa se inmulteasca. Da-ti o palma peste caracter si trezestete, chiar daca dupa ce ai deschis ochii, ti se pare ca ai distrus tot in jutul tau, nu uita ACUM ai forta sa lupti pentru tot.
Nu uita ca in viata, inving numai cei care stiu sa piarda, cei care pot sa construiasca un palat chiar daca un cutremur i-a daramat cabana.

Blowin' in the wind

How many roads must a man walk down
Before you call him a man?
Yes, 'n' how many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand?
Yes, 'n' how many times must the cannon balls fly
Before they're forever banned?
The answer, my friend, is blowin' in the wind,
The answer is blowin' in the wind.

How many times must a man look up
Before he can see the sky?
Yes, 'n' how many ears must one man have
Before he can hear people cry?
Yes, 'n' how many deaths will it take till he knows
That too many people have died?
The answer, my friend, is blowin' in the wind,
The answer is blowin' in the wind.

How many years can a mountain exist
Before it's washed to the sea?
Yes, 'n' how many years can some people exist
Before they're allowed to be free?
Yes, 'n' how many times can a man turn his head,
Pretending he just doesn't see?
The answer, my friend, is blowin' in the wind,
The answer is blowin' in the wind.