Am senzatia uneori ca viata seamana cu un miracol ... un miracol al existentei mele ... e mai frumoasa decat mi-am putut imagina. Am visat mult sa ajung ceea ce sunt, si odata ajuns acolo ... nu am incetat nici o clipa sa visez. As visa la apogeul existentei mele ... dar nu mai sunt atat de copil cum eram odata ... am inteles ca apogeul e relativ iar abisul poate fi absolut.
Intr-o lume a paradoxurilor cotidiene, e imposibil sa nu cazi (sau macar sa te impiedici impins de o suflare rece de vant) ... important e sa sti sa te ridici. Poate uneori aveam senzatia ca totul merge aiurea, ca nu pot controla nici cea mai mica variabila a existentei mele ... insa cred ca aceast lucru ma determinat cel mai mult.
“De cate fleacuri a depins viata mea! Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri. E forma lui de perversiune.” - Octavian Paler
Traim uneori cu senzatia ca ne putem controla destinul si uitam de acele amanunte banale care zboare pe langa noi, pierduti fiind in euforia clipelor de glorie sau in agonia viselor pierdute.
Am observat ca adesea ... aceste lucruri banale care ne scapa revin paradoxal atunci cand totul pare a fi perfect sau atunci cand totul pare imposibil, creeand astfel o deviatie (uneori in bine ... alteori in rau)
Nu stiu daca mi-ar placea o lume in care as avea puterea de a controla toate amanuntele propriului destin. Nu stiu daca m-as descurca, chiar daca mereu as fi sigur ca iau cele mai bune decizii, ghidat fiind de faptul ca as cunoaste toate amanuntele. Insa stiu cu siguranta ca viata n-ar mai avea gust ... nu as avea de ce sa ma mai bucur ... nu as mai sti ce-nseamna norocul sau esecul. De fapt eu cred ca norocul se manifesta atunci cand ii dai mai multe sanse iar efectul ... adesea poate fi considerat o minune
“Viata este un miracol ticalos de scurt.” - Octavian Paler.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu