28 aug. 2009

Dai un ban dar stai la coada

Era un proverb ... "dai un ban dar stai in fata" ... insa se pare ca la plata curentului nu se aplica ...
Sa va spun o poveste, ca daca va spun ca e realitate ori nu ma credeti ori ma credeti prost. Ideea e ca nu e nici una nici alta ... eram "rupt" de oboseala si nu aveam chef sa ma agit.

Poveste: Dai un ban dar staaaaaaai la coada
Azi trebuia sa achit niste facturi + penalizari + deconectare + reconectare ... la Electrica.
Ma trezesc cu noaptea in cap ... pe la ora 10 ... si plec mestecand ochii (ca la ce somn imi era imi picasera ochii in gura de ii confundasem cu guma). Ajung intr-un final la Electrica ... acolo o coada de puteai sa numeri pe degete oamenii care mai incapeau inauntru.
Ma asez frumusel la coada cu gandul ca o sa dorm pana ajung eu la casa sa platesc, insa n-am reusit ca nu aveam de ce sa ma sprijin pentru ca intr-o mana aveam teancul de facturi si cu cealalta ma tineam de nas. Dupa o lunga perioada ajung sa platesc ... ii prezint doamnei de acolo problema ... si cu un zambet sters imi zice ca am stat la coada gresita, ca am nevoie de o garantie care se ia de la ghiseul urmator. Nici o problema ma mut la coada imensa de la ghiseul de langa, evident ca ultimul. Dupa o jumatate de ora am realizat si eu ca stateam la o coada de melci ... noroc ca mai trecea cate un sconcs si ma trezea.
Dupa o perioada dubla ajung si eu al doilea la ghiseu. Cum eram eu zambaret si increzator ca termin, a avut grija si doamna aceasta de la ghiseu sa imi stearga zambetul prostesc ... imi zice ca mai dureaza cca. o ora la domnul dinaintea mea petru ca are de facut 2 contract. Cum a vazut ca mi-a picat fata, a rugat-o pe colega de la un alt ghiseu sa ma ia mai in fata. Mi-am luat fata de pe jos si m-am mutat la un al treilea ghiseu, unde am asteptat un sfert de ora sa termine doamna care era acolo. Dupa aceea am urmat eu ... s-a apucat doamna de acolo de calculat ... si-a calculat .. si-a calculat ... pana au luat-o necesitatile fiziologice. Asa ca am asteptat sa se intoarca si intr-un final am vazut prin gemuletul pentru pitici ca strenge documentele sa mi le inmaneze ... mi-a explicat ca la prosti de unde a luat sumele, iar eu ca un somnambul aprobam tot ce zicea.
Iau hartiile si dau sa plec, usurat ... cand, femeia din casuta piticilor imi zice ca trebuie sa achit suma care a scris-o ea acolo la ghiseul la care am stat prima data ...
Ati vazut filmuletul cu ursul polar care se taraste pe ghiata ... asa m-am tarat si eu pana la coata suspinelor ... pentru ca acolo pe toti ii auzeai oftand si miscanduse nervos.
In fine ... am zis ... ca dupa atatea ore ce mai conteaza inca una. M-am asezat frumusel la coada si am asteptat sa treaca ca doar nu tine o vesnicie.
Pana am reusit sa citesc fiecare cuvintel si cifra de pe teancul de hartii care il aveam, am ajuns la ghiseu. Intind hartiile sa isi aleaga ea ce vrea de acolo si ii zic ca vreau sa platesc tot. Apasa doamna cateva taste si incepe sa rada. Mirat o intreb ce se intampla ... si ea incepe sa imi explice ... de data aceasta ca unui copil batut in cap, ca trebuie sa stau intai la coada unde se fac garantiile. Noroc ca a zis cuvantul garantii ca mi-am dat si eu seama ca de-asta am stat atat pe la celelalte ghisee ... asa ca mi-am luat inima in dinti si i-am zis sa mai rascoleasca prin hartiile alea ca o sa gaseasca cu siguranta si asa ceva. Si-a gasit ... insa alta era acum problema .... doamna care a facut garantia, cred ca emotionata de presiunea veziculara, a uitat sa o inregistreze in sistem. Cea de la ghiseul la care eram acum imi zice sa ma duc iara la ea ... dar eu, cum aveam inima in dinti ... i-am zis ca ma duc daca imi plateste o zi de munca part-time. Printre zambete si cu privirea mea blajina ca a pisoiasului din Shrek, am reusit sa o conving sa intinda mana la telefonul din capatul celalalt al biroului de un metru si sa sune la colega ei sa rezolve problema.
Dupa ce am enervat pe toti care erau in spatele meu, pentru ca deja facusem ambuteiaj, primesc intr-un final chitantele ca am platit ... si plec usurat ... acum aveam mai mult loc in buzunare.
Cand am ajuns afara, mare mi-a fost uimirea sa constat ca nu explodase nici o fabrica de reziduri ... si ca mirosul era numai inauntru. Acum, aveam un nou parfum, parfumul abonatului Electrica.
Sfarsit.


Salutis

Un comentariu:

a-alexandra spunea...

Nu stiu cum sunt coziile de la ELectrica, dar stiu cum e sa privesti oamenii din spatele ghiseului...
E foarte obositor sa privesti 300/400 de fete in fiecare zi si sa mai fi si calm.Incerci sa zambesti si sa rezolvi la fiecare problemele cat poti de repede, dar cateodata oricat de mult te-ai grabi pentru cei de la coada tot li se pare o eternitate.
Priveste si tu 400 de fete diferite pe zi si dupa asta sa mai ai taria sa zambesti! :D