19 iun. 2009

Una? Doua? ... Patru nene!

De aceasta data ma refer la crize, crize nationale si mondiale.

De unde doua ?

Actualmente, la nivel mondial, lumea se confrunta cu doua crize. Una este mai veche si una destul de noua si dezbatuta. Criza cea veche este o criza pe termen lung, de aceea efectele acesteia nu sunt simtite direct si cu intensitate; este criza care tine de schimbarea climatului de afaceri. Inceputul acestei crize ar putea fi asociat cu inceputul dezvoltarii intense a tehnologiei informatiei si a comunicarii (cam pe la inceputul anului 2000). Actualmente UE si statele membre desfasoara multiple programe de sustinere a dezvoltarii climatului de afaceri. O idee ingenioasa care mi-a atras atentia de-alungul cercetarilor a fost Digital Business Ecosistem, o idee geniala de dezvoltare si partajare a cunostintelor prin crearea unei retele globale de intreprinderi, in care acestea sunt atat producatori de bunuri (in mare masura bunul-cunostinta) cat si beneficiari. Un fel de grind for business, dezvoltat pe principiul ecosistemelor naturale. (O sa dezvolt cu alta ocazie acest subiect, poate pentru unii pare aiurea dar pe mine ma fascineaza)
Cea de-a doua, criza economica a anilor 2008-2009, isi are radacinile in SUA; tara considerata de altfel a fi prima care va reusi sa iasa din aceasta criza. Aceasta criza pare a fi cea mai dura criza de dupa al doilea razboi mondial. Pornind de la o criza imobiliara, datorata in principal colapsului pietei imobiliare de dupa 2006, multe banci si institutii de credit au fost puternic afectate, in mare masura fiind luate prin surprindere. In esenta s-a observat ca orice schimbare economica brusca poate pune SUA in pericol; si toate acestea datorate faptului ca oricat de competitiva ar fi economia americana la capitolul previzionare nu stau asa de bine. Cum estima presedintele unei banci americane, criza va lua sfarsit atunci cand "pretul caselor se va stabiliza si când pierderile sau câstigurile vor deveni efective, nu prospective"

De unde inca doua ?

Dupa principiul unde dai si unde crapa, criza mondiala a reusit sa dea nastere, la nivelul Romaniei, unei noi crize. Ca si cauzalitate a crizei economice din Romania as vedea, in primul rand, a fi supraconsumul sau mai bine zis consumul excesiv pe datorie. Si... n-am sa invinovatesc populatia, reactia mi s-a parut normala pentru o tara emergenta in care lumea consuma si apoi se plange ca a consumat. Dar acest lucru l-am mai discutat odata pe blog. Daca este sa gasim o vina, as gasi-o de partea politicului ... toate masurile macroeconomice adoptate au fost pro-ciclice, astfel stimuland consumul. As mai arata cu degetul spre guvern care in momente de bum economic, sa zicem, s-a increzut prea mult si a riscat aceasta crestere economica in favoarea senzatiei de bine. De fapt tot ceea ce a facut guvernul a fost sa consume cresterea economica si apoi sa se indatoreze; si-un lucru surprinzator a fost ca majoritatea imprumuturilor au avut o perioada de scadenta foarte redusa. Asa ne-am trezit noi cu o a treia criza, o criza interna.
Cum in gluma se spune adevarul, uite ca i-a scapat si lu' Basescu adevarul pe gura si-a spus ca: "scoala romaneasca scoate numai "filozofi"". A recunoscut intr-un final ca nu filozofi erau aia ci idioti. Deci, daca si presedintele stie, si noi stim, si catva de prin afara stiu ... atunci hai sa facem ceva cu scoala asta. Noi luam mot-a-mot Scrisoarea a 3-a ("Eu imi apar saracia, si nevoile, si neamul"), nu ar fi mai bine sa nu le mai aparam si sa luptam pentru a le indrepta? Gresala facuta de Basescu a fost ca a generalizat, si pentru asta merita penalizat. Am avut si avem multe valori in tara, insa se vede ca tot altii ies in fata. In esenta se pare ca se mai simte o criza, cam de cativa ani, criza scolii romanesti .... si cu asta s-au faut 4. (recomand cele 10 argumente de pe blogul lui Bendeac)

Va rog nu aruncati cu legume in mine, promit ca intr-o postare viitoare o sa explic mai pe inteles prima si ultima criza.

Niciun comentariu: