2 fulgi calatori

Erau 2 fulgi pribegi in lume, nascuti din albastrul inghetat al unei zi de iarna, pierduti parca in jocul lor haotic. Pluteau incet spre repaus, nu le pasa de crivatul ce-i purta in toate directiile ... erau nascuti pentru a zbura ... faceau lucrul acesta ca si cum toata viata s-ar fi pregatit sa il faca.
Si uite-i cum se joaca ... uneori se pierd prin multimea de semeni, alteori se regasesc si parca se saruta. Par fericiti de rolul lor, un rol ce-l juca cu atata maiestrie, pe scena vietii lor. Parca nu le pasa de nimic ... ei doar vor sa pluteasca.
Odata unul dintre ei a interbat:

"Ce rost are sa visam sau sa plutim ? ... orium sfarsim prin a ne lovi de pamantul rece si negru. Si-apoi cui ii pasa ... cui ii pasa ca plutesc sau cad?"

O clipa i-am vazut oprinduse in loc, parca pierduti in sensul celor spuse ... nu mai stiau ce sa creada si ce e de facut. Atunci de-odata i-am vazut imprastiindu-se facand un lung ocol din drumul lor, iar cand s-au regsit, el ii raspunse:

"Ce farmec am mai avea, daca n-am sti sa plutim. Am asteptat atata timp ... sa putem sa zburdam in voie, sa putem sa plutim, sa lasam crivatul sa ne invete noi pasi din dansul nostru. Iti mai aduci aminte ... inainte, cand imi sopteai, ca ti-ai da viata pentru fericire, pentru o mica minune sau pentru o implinire. Nu asta e oare ceea ce ne-am dorit, nu e oare acesta visul implinit. De ce sa cauti raspunsuri cand nu vrei sa le sti, de ce privesti inapoi cand noi plutim in fata ... ce sens ar mai avea trecutul, atata drum, atatea lucruri minunte, atata fericire a clipelor trecute.
Lasa-te purtata de valul fericirii, prinde-ma de mana si pluteste, sa lasam vantul rece sa ne invete cum sa fim mai buni si la ce sa visam. Promit c-o sa zburam impreuna ... s-acolo jos, vom fi tot impreuna."

Si impreuna cei doi flulgi isi urmeaza dansul lor haotic... Se joaca iara cu tot ce-i inconjoara; un vant ii urca sus si altul ii coboara. Chiar daca pare usor, eu cred c-au inteles, ca acuma-s numai ei ... si trebuie sa-nvete cum se zboara-n 2.

Bright side of life

Adult sau robot

Ce ciudat ... maturitatea uneori te transforma intr-un robot. Faci aceleasi lucruri, mananci aceeasi mancare, dormi acelas somn ... ne pierdem in viata monotona a senectutii ...
Si .. totusi suntem adulti tineri ... inauntru nostru oprim zeci de lucruri care am dori sa le facem ... Ce placut e atunci cand rabufnim in libertate ... cand traim acele zile in care nimic nu ne mai intereseaza ... departe de monotonie, departe de cotidian. Atunci, cu totii suntem niste copii ... ne bucuram atat de inocent de acele clipe nebune si visam la ele de pe scaunele tari din birouri.

Cu cat inaintam in viata cu atat devenim mai mecanici ... de fapt, poate constiinta lucrurilor intelese ne face adesea sa alegem calea cea considerata sigura ... fara a mai avea senzatia esecului ... Da, esecul este foarte important ... ganditi-va cum ar fi o lume in care nimeni nu greseste ... in ce-ar mai consta fericirea ... cum am mai simti-o. De fapt fericirea e diferenta dintre reusita si esec iar esecul este condimentul care da savoare succesului, este sansa de a incerca din nou si de a te bucura de reusita

Adesea cel mai important lucru din viata ta e cel pentru care ai luptat sa il ai ... lucrurile care le castigi fara sa lupti sunt lucrurile la care ai fi dispus oricand sa renunti. Fie ca ne referim la dragoste, job sau bunuri materiale, apreciem mult mai mult ceea ce am reusit sa dobandim prin forte proprii ...

Oricum ... viata e mai dulce cand te joci cu ea ... cand intelegi ca jocul esec-reusita e doar un pas catre fericire ...

Cum zicea Dostoievski ... "Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti."

Asa ca ... de ce robot ... cand poti schimba in orice zi cate ceva ... chiar daca nu reusesti ... macar sti si te bucuri ca nu esti un robot al societatii.

Ce zici ... maine iti iei hainele pe dos ... nu de alta, dar sa mai schimbi ceva ...

you're blowin' in the wind

Kate Perry - Hot 'n' cold

Uneori ... pe aripi de vant

Am senzatia uneori ca viata seamana cu un miracol ... un miracol al existentei mele ... e mai frumoasa decat mi-am putut imagina. Am visat mult sa ajung ceea ce sunt, si odata ajuns acolo ... nu am incetat nici o clipa sa visez. As visa la apogeul existentei mele ... dar nu mai sunt atat de copil cum eram odata ... am inteles ca apogeul e relativ iar abisul poate fi absolut.
Intr-o lume a paradoxurilor cotidiene, e imposibil sa nu cazi (sau macar sa te impiedici impins de o suflare rece de vant) ... important e sa sti sa te ridici. Poate uneori aveam senzatia ca totul merge aiurea, ca nu pot controla nici cea mai mica variabila a existentei mele ... insa cred ca aceast lucru ma determinat cel mai mult.

“De cate fleacuri a depins viata mea! Uneori, ma intreb daca destinul nu se exprima prin fleacuri. E forma lui de perversiune.” - Octavian Paler

Traim uneori cu senzatia ca ne putem controla destinul si uitam de acele amanunte banale care zboare pe langa noi, pierduti fiind in euforia clipelor de glorie sau in agonia viselor pierdute.
Am observat ca adesea ... aceste lucruri banale care ne scapa revin paradoxal atunci cand totul pare a fi perfect sau atunci cand totul pare imposibil, creeand astfel o deviatie (uneori in bine ... alteori in rau)
Nu stiu daca mi-ar placea o lume in care as avea puterea de a controla toate amanuntele propriului destin. Nu stiu daca m-as descurca, chiar daca mereu as fi sigur ca iau cele mai bune decizii, ghidat fiind de faptul ca as cunoaste toate amanuntele. Insa stiu cu siguranta ca viata n-ar mai avea gust ... nu as avea de ce sa ma mai bucur ... nu as mai sti ce-nseamna norocul sau esecul. De fapt eu cred ca norocul se manifesta atunci cand ii dai mai multe sanse iar efectul ... adesea poate fi considerat o minune

“Viata este un miracol ticalos de scurt.” - Octavian Paler.
.

Rasarit in sfere preeminente

In viata uneori lucrurile iau o intorsatura foarte placuta.
Nu am ajuns unde mi-am dorit din totdeauna sa fiu (dar nu e niciodata prea tarziu) dar stiu cu siguranta ca am ajuns ceea ce mi-am dorit. Daca m-as intoarce in trecut si i-as spune acelui pusti Florin (care era pus tot timpul pe nebunii si care era greu "scos din pepeni") ca nu am ajuns acolo unde a visat dar am ajuns ceea ce isi doreste ... ar fi tare mandru.
De ce "sfere preeminente" ... pentru ca in mediul academic in care am pasit in urma cu 4 ani a inceput sa rasara si soarele.

Blowing God imagination

Ca tot vorbeam de cat de greu e multora sa isi imagineze o lume ... mi-am adus aminte ca citeam odata pe blogul lui Cabral un sondaj al acestuia cu privire la ce ar considera lumea ca e Dumnezeu ... Voi ce parere ati avea

a) Dumnezeu este Dumnezeu.
b) Dumnezeu este prietenul imaginar al adultilor.
c) Dumnezeu este prezent in tot, intruchiparile sale sunt pretutindeni, El ne trece de-a lungul vietii printr-o sita si la sfarsit ne cerne pe cei buni de cei rai.
d) Dumnezeu este imaginea din subconstientul nostru la care chiar si ateii in momente grele se roaga.

Astept comentariile voastre

1 decebrie prafuit

Am senzatia ca am trait cel mai sec 1 decembrie ... nu stiu, poate e de la mine sau poate e de la cei din jur ... dar stiu cu sigurata ca spiritul sarbatorii nu l-am simtit.
Ce aiurea e ca noi, romanii, nu apreciem sarbatorile ... nici macar pe ale noastre ... asa ca ce sa mai zic de cele importate (Valentine's day, Halloween, etc.)

Hai sa povestim de 1 decebrie ... ca un omagiu adus acestei zile ...

La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România. Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală

În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!

Preşedintele Sfatului Ţării, Ion Inculeţ; Vice-preşedinte, Pantelimon Halippa; Secretarul Sfatului Ţării I. Buzdugan


Rezoluţia Marii Adunări Naţionale a tuturor românilor din Transilvania prin care se hotărăşte unirea "teritoriilor locuite de dânşii cu România". Rezoluţia proclamă principiile fundamentale menite a propăşi statul naţional unitar român
Document păstrat la Arhivele Statului Bucureşti, fond Consiliul Dirigent, dosar 76/1918, f.3, copie.