Vârtej de imaginatie ... asta a ajuns gandirea omului modern ...
Cum sa puteti crea vise daca v-ati pierdut imaginatie in praful cotidianului.
Uitam sa ne imaginam o alta lume de teama realitatii ... insa odata cu asta nu mai stim sa creem lumea din imaginatia noastra. Cine-ndrazneste sa redecoreze prezentul, chiar daca totul e numai in mintea lui, e renegat de asa zisii realisti ... Uitati ca lumea a fost creata de oameni care si-au imaginat-o altfel.
Nu ne mai putem imagina o "Ileana Consanzeana" si un "Fat Frumos pe un cal alb" ... am uitat sa creem realitati imaginare ... vise izvorate din dorinta intriseca de a-ti traii propria lume.
Atatea povesti care ne-au bucurat copilaria ... atatia eroi ai tineretii noastre se pierd in viscolul senectutii. Nu stim sa mai dam sens imaginatiei ... Decadem in ispita robotilor rurali, singurul lucru care ni-l mai putem imagina este ceasul care ticaie pe birou si timpul care trece ... in fiecare zi aceiasi pasi catre birou, in fiecare zi aceleasi umbre catre nicaieri.
Oare cum ne imaginam cand eram mici ... oare cate lucruri imaginare ne-au dat speranta de-a zburda prin viata ... ca un titirez ce-si urma traiectoria.
Ne lovim de pereti si cadem in abisul uitarii.
Imaginatia ... pare a deveni un lux ce nu ti-l poti permite cand nasul ti-e prea sus
Cum sa puteti crea vise daca v-ati pierdut imaginatie in praful cotidianului.
Uitam sa ne imaginam o alta lume de teama realitatii ... insa odata cu asta nu mai stim sa creem lumea din imaginatia noastra. Cine-ndrazneste sa redecoreze prezentul, chiar daca totul e numai in mintea lui, e renegat de asa zisii realisti ... Uitati ca lumea a fost creata de oameni care si-au imaginat-o altfel.
Nu ne mai putem imagina o "Ileana Consanzeana" si un "Fat Frumos pe un cal alb" ... am uitat sa creem realitati imaginare ... vise izvorate din dorinta intriseca de a-ti traii propria lume.
Atatea povesti care ne-au bucurat copilaria ... atatia eroi ai tineretii noastre se pierd in viscolul senectutii. Nu stim sa mai dam sens imaginatiei ... Decadem in ispita robotilor rurali, singurul lucru care ni-l mai putem imagina este ceasul care ticaie pe birou si timpul care trece ... in fiecare zi aceiasi pasi catre birou, in fiecare zi aceleasi umbre catre nicaieri.
Oare cum ne imaginam cand eram mici ... oare cate lucruri imaginare ne-au dat speranta de-a zburda prin viata ... ca un titirez ce-si urma traiectoria.
Ne lovim de pereti si cadem in abisul uitarii.
Imaginatia ... pare a deveni un lux ce nu ti-l poti permite cand nasul ti-e prea sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu