25 nov. 2010

Vocabular - un cuvant demult uitat

Adesea aud de la studenti "Nu stiu cum sa ma exprim" sau "Stiu, dar nu stiu cum sa va explic" ... asa ca stau si ma intreb: Cat de mare e vocabularul vostru si ce cuvinte contine?
Nu dau vina pe voi, tinerii absolventi de liceu, ci pe cei pe care i-a durut in dos de voi, pe cei pe care i-ati intalnit in scoli generale si in licee si nu au fost in stare sa va dezvolte vocabularul, sa va dezvolte abilitatea de a compune o fraza fara a avea lacune. Cand vreti sa spuneti ceva interesant va pierdeti in cuvinte, in limitatul vostru vocabular, ... insa atunci cand vreti sa insiruiti injurii sau sa aruncati cuvinte pline de noroi sunteti un adevarat dictionar soios.
Cand eram in scoala generala, ni se cerea sa avem un carnetel numit "vocabular" in care scriam cuvinte noi ... probabil voi nu ati mai intalnit asa ceva. Apoi, mai pe la final si in continuare in liceu, ni se dictau comentarii ale operelor literare sau eram pusi sa comentam diverse texte ...
Viitorul vostru unde e
Viitorul vostru ... ce-au facut cu el ...
Insa nu este totul pierdut (departe de mine aceasta gandire), puteti schimba multe ... nu-i niciodata prea tarziu; puteti citi ... cititi orice, orice considerati ca poate sa va invete mai mult decat stiti. Apoi, ascultati ... invatati sa ascultati pe oricine vorbeste si intrebati acolo unde nu intelegeti. Mai bine sa fii prost un minut decat o viata intreaga
Nu-i lasati, pe cei care trebuie sa va ofere informatii, sa se eschiveze. Uneori este dreptul vostru sa aveti acces la informatii ... si poate ei sunt obligati sa vi le ofer.
Traim intr-o societate a cunoasterii, in care principalul avantaj este informatia detinuta ... Cu cat veti detine mai multa cu atat veti fii mai bogati.
E timpul sa punem piciorul in pragul inculturii si sa ne cerem dreptul la cunoastere (atat cat ni se permite legal)

Pe intelesul unora ...

3 comentarii:

Anonim spunea...

cea mai mare avere e intelectul, cea mai buna investitie din viata e in cultura, pt ca ea nu se pierde niciodata. Cat despre vocabular... era nelipsit din buzunarele tuturor elevilor din vremea noastra (cat de departe suna). Nu stiu daca iti mai aduci aminte, pe langa comentarii si compunerile pe care tratam destul de serios...

Anonim spunea...

Stimate Domn, am cateva mentiuni de facut in legatura cu indignarea dumitale:
1. Vocabularul si-l dezvolta fiecare prin lectura, discutii si scris.
2. Profesorii, cei despre care spui ca ii doare "in dos" nu sunt asistenti sociali, ci dascali care au ca prim scop profesional asigurarea independentei intelectuale a elevilor/studentilor lor cu conditia ca acestia sa isi doreasca si sa poata face acest lucru.
3. Nu vreau sa dau foarte multe exemple, ca sa nu te rusinez, dar se pare ca si dumneata esti o "victima" a celor despre care spuneai ca au o jena fizica intr-o anume parte a corpului; totusi, inserez mai jos cateva mici citate din tavalugul lingvistic pe care l-ai generat pe blog:
- "dezvolte abilitatea de a compune o fraza fara a avea lacune"
- "..."
- "departe de mine aceasta gandire"
- "si poate ei sunt obligati sa vi le ofer"
- "Am, evident, o lista cu ce vreau sa am"

Internetul este un spatiu public care iti ofera posibilitatea sa te manifesti cum vrei. Totusi, si poate mai ales datorita faptului ca te intitulezi profesor ar fi bine sa pui in practica aceste sfaturi pe care le dai - e drept, cu mare stangacie - studentilor tai, deoarece printre ei sunt sigura ca exista si persoane educate, cu un vocabular bogat si o gandire firesc de eficienta. Greseala de a-i deturna pe acestia este infinit mai mare decat eroarea profesorilor dumitale din liceu care nu te-au invatat vocabular. Cine stie, poate n-au avut cum!
In concluzie, tipul de invatamant in care crezi este pentru persoane cu deficiente. Intr-o scoala si lume normala, dascalul pune pe masa si face invitatia, dupa care fiecare plescaie pe ritmul lui. Sa nu uit, n-am facut eu prea multa engleza - mie imi place franceza - dar stiu ca "asistant professor" inseamna "conferentiar". Da, ai dreptate: mai ai mult de citit!

Florin spunea...

Stimate cititor/cititoare, permite-mi urmatoarele replici si, de asemenea, sa vorbesc la per tu:
1+2. Daca ai conceptia asta despre profesori, sa sti ca i-ai injosit foarte mult. Profesorul este pionul principal in eradicarea analfabetismului. Daca tot ce trebuie sa faca un profesor este sa deschida o carte si sa o dea copilului atunci inteleg deficientele invatamantului romanesc (vad ca totul pleaca de la mentalitatea omului), insa spre bucuria mea in unele cazuri te inseli. Nu vreau sa tin o prelegere despre ce inseamna sau ar trebuii sa insemne "profesor"; cu siguranta te vei documenta daca vrei ...
3. In primul rand, imi pare rau, dar nu inteleg exprimarea "tavalugul lingvistic" si daca ai vrea sa imi explici acest epitet as fi profund recunoscator.
In al doilea rand, nu vad problema acelor citate ... nu le-ai inteles (cand eram mic si eu mai subliniam cuvinte pe care nu le intelegeam)
Sfaturi bonus:
a) Reciteste, daca vrei, articolul si ai sa intelegi daca profesorii intalniti de mine isi merita respectul sau nu
b) Cine arunca cu noroi, e primul care se murdareste
c) Tipul de invatamant in care cred, este cel pe care l-as dori copiilor mei. N-as vrea ca scoala sa fie doar un loc de joaca (de-a inchide cartea - deschide cartea) ci un loc in care sa invete ceva
d) Intr-o lume normala, dascalul este cel care dezvolta psihicul copilului (alaturi de parinti)
e) Legat de titulaturi, mai citeste. Iti recomand orientativ http://en.wikipedia.org/wiki/Professor (si, sa nu te chinui prea mult, acela este primul grad in mediul universitar)
Cam atat. Sper ca nu am fost prea rau
PS: Articolul nu arata cu degetul profesorii (multi merita mai mult respect decat le ofera unii din zilele noastre) ci vrea sa "instige la cultura"